O reacție alergică este o reacție exagerată a sistemului imunitar la substanțe inofensive (alergeni), declanșând simptome precum strănut, secreții nazale, urticarie, mâncărimi, umflături, dificultăți de respirație sau, în cazuri severe, anafilaxie. Gravitatea poate varia de la ușoară la periculoasă pentru viață.
Mecanismul reacției alergice
- Sensibilizare: La prima expunere la un alergen, sistemul imunitar produce anticorpi specifici care îl identifică greșit ca pe o amenințare.
- Reacție: La următoarele expuneri, anticorpii declanșează o cascadă de reacții inflamatorii, în ciuda faptului că alergenul nu este, de fapt, dăunător.
Simptome comune
- Probleme respiratorii: Strănut, nas înfundat, secreții nazale apoase, tuse, respirație șuierătoare și dificultăți de respirație.
- Alergii cutanate: Urticarie, erupții cutanate, mâncărimi și eczeme.
- Alergii alimentare: Probleme digestive, greață, vărsături, diaree, crampe abdominale și umflarea buzelor, limbii sau a gurii.
- Simptome oculare: Mâncărimi, ochi roșii și lăcrimare.
- Alte simptome: Amețeli și confuzie.
Reacții grave (anafilaxie)
- Este o urgență medicală, periculoasă pentru viață.
- Simptomele includ umflarea limbii și a gâtului, dificultăți severe de respirație, accelerarea ritmului cardiac, amețeli, leșin și șoc.
Cum se tratează
- Evitarea alergenilor: Cel mai important pas este să eviți substanțele care declanșează reacția.
- Tratament medicamentos: Antihistaminicele, decongestionantele nazale sau corticosteroizii pot fi folosite pentru ameliorarea simptomelor.
- Tratament de urgență: În cazul anafilaxiei, este necesară intervenția medicală urgentă și administrarea unei doze de epinefrină.
Reactia alergica este raspunsul organismului fata de o substanta straina perceputa drept periculoasa, numita alergen.
Zilnic intram in contact prin inspirare sau ingerare potentiali alergeni, fara sa ne dam seama, deoarece acestia sunt de obicei inofensivi. Dar daca sistemul imunitar identifica polenul,spre exemplu sau alte substante inofensive drept antigene periculoase, acesta poate declansa o reactie alergica.
Organismul devine alergic -sau sensibilizat – la o anumita substanta inainte ca primele simptome sa apara. Majoritatea alergiilor se produc in acest mod. Astfel, prima data cand inhaleaza polen, persoana nici macar nu stranuta.
Atunci cand alergenul patrunde in mucoasa nazala, unele celule ale sistemului imunitar numite celule macrofage isi fac incet aparitita. Celulele macrofage neutralizeaza particulele de alergen, iar apoi se asociaza cu unele globule albe (limfocite) care apara organismul de toxine. In acelasi timp, alte globule albe produc o proteina numita imunoglobulina E (Ig E), care, in acest caz, este programata sa reactioneze impotriva polenului.
Anticorpii de tip E sensibilizati fata de un anumit alergen se asociaza apoi cu celulele mastocite din membranele mucoase ale ochilor, nasului si gatului. Mastocitele exista si in tractul digestiv si piele. Aceste celule sunt magazii de depozitare ale substantelor chimice care provoaca simptomele alergiei, printre care histamina, responsabila pentru producerea mancarimii si pentru aparitia edemelor.
Toate acestea se intampla la primul contact cu alergenul. Dupa ce este sensibilizata, persoana va prezenta simptomele alergiei de fiecare data cand este expusa la substanta in cauza, care poate sa patrunda in organism pe cale respiratorie, digestiva, sau cutanata.
La urmatorul contact cu polenul, imunoglobulina E se fixeaza pe alergen in partea superioara a tractului respirator. Fiecare particula de alergen este cuprinsa intre doua proteine de IgE, formand astfel punti antigenice. Rezultatul formarii acestor punti este activarea mastocitelor, care elibereaza histamina si alte substante chimice.
Numerosi alergeni care patrund in organism pe cale respiratorie sau digestiva pot afecta mastocitele din tractul respirator inferior, provocand astm. Alti alergeni (nichel si latex) determina sintetizarea de histamina de catre mastocitele aflate in piele, avand drept rezultat eruptii cutanate sau dermatita.